”Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. (Ioan 12,36)”
Învățați-vă să trăiți astfel încât privirea să vă fie îndreptată mereu spre Lumină. Hristos este această Lumină, întrucât a spus: ”Eu sunt Lumina lumii; cel ce-mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina Vieții” (Ioan 8,12). Dacă vom umbla în această lumină, vom fi fii ai Luminii, întunericul își va pierde puterea asupra noastră, ne vom strămuta de sub stăpânirea întunericului în împărăția Fiului iubirii Sale (Coloseni 1,13).
Atunci vom fi noi înșine luminători, răspândind lumina în întunericul necazurilor vieții altora, învățând, de la vârsta cea mai fragedă să facem fapte de iubire, de devotament, de caritate, de compasiune față de semeni. Puterea luminii din noi nu ni se va micșora nici la bătrânețe, ne va lumina și în anii neputinței, ai suferințelor, dar și în clipa trecerii în cealaltă lume.
Să căutăm să reținem, în fiecare zi, câte un cuvânt de mângâiere din Sfânta Scriptură, pe care să-l păstrăm în inimă ca pe o chezășie aducătoare de bucurie și de vigoare sufletească, să nu ne îndepărtăm nicicând de Evanghelie, să avem mereu înaintea ochilor chipul lui Hristos.
Așa ni se va preface sufletul într-un izvor de lumină și bucurie. Atunci bucuria întru Domnul și pacea lui Dumnezeu ”care covârșește toată mintea” (Filipeni 4,7) se va înstăpâni în viața noastră și vom putea pregusta, încă de aici, de pe pământ, ”veșnice desfătări” (Psalmi 15,11).